Ikebana este tehnica artistica de aranjare a florilor (in vase) dupa anumite principii, arta aranjamentelor florale in stil japonez, arta tablourilor vii.

       Ikebana este concretizarea cea mai reprezentativa a cultului pentru frumos prezent de-a lungul istoriei in universul spiritual japonez. S-a conformat intotdeauna, fata de celelalte arte, si pretutindeni situatiilor noi impuse de evolutia simtului estetic al japonezilor. Ikebana este aducerea vietii vegetale la dimensiunile unei incaperi, unei vaze. Elementele florale dintr-un aranjament sunt puse in vaza cu intentia transpunerii lor intr-o noua viata, incercandu-se recrearea universului lor natural.

       Aranjarea florilor este o expresie a vitalitatii, a competitiei neintrerupte dintre viata si moarte, o arta incarcata de simboluri care a devenit o parte indispensabila a interioarelor japoneze. Placerea pentru aranjarea florilor cauta sa exprime pacea sufleteasca, echilibrul din natura si al naturii cu omul. in aranjamentul florilor se urmaresc cateva reguli specifice si necesare cum ar fi forma imperfecta, neregularitatea, infatisarea simpla, saraca, dar in acelasi timp delicata si fragila.

       Aranjamentele Ikebana au aparut in secolul al VI-lea, si au fost folosite mai intai la decorarea templelor budiste din Japonia. Treptat, ele au inceput sa faca parte din viata de zi cu zi a locuitorilor din aceasta parte a globului. Ocupand un loc de seama in altarul familiei din fiecare casa, aranjamentul beneficia de acelasi respect acordat lui Budha.

       Un samurai putea sa fie preocupat de actiunile sale mai mult decat orice dar in acelasi timp putea gasi o mare satisfactie si liniste sufleteasca privind o modesta floare, intr-un tot atat de modest vas. Conceptia care-l ajuta pe vechiul samurai sa imbine viata de razboinic, tumultoasa si aspra, cu celelalte preocupari, il ajuta pe japonezul de azi sa se adapteze trepidantei vieti moderne sa munceasca intr-un ritm fascinant, dar sa poata ramane netulburat si linistit ore in sir in fata frumusetilor naturii, a unui aranjament floral sau a unei cesti cu ceai.

       In gramatica japoneza ikeru provine de la verbul "a trai", si semnifica "a face pe cineva sa traiasca", iar bana provine de la cuvantul "hana"', care inseamna "floare".

       Japonezii au la inceputul primaverii unul dintre cele mai frumoase festivaluri, denumit hanami, cel al admirarii pomilor ume (cais japonez) sau sakura (ciresii japonezi) infloriti, si apoi toamna festivalul crizantemelor. Arborii de cires -cerasus pseudocerasus- sunt cultivati doar pentru florile lor, deoarece fructul ciresului japonez este foarte mic si nu este comestibil. Ei au dezvoltat un adevarat cult al florii si au ridicat aranjarea florilor la rang de adevarata arta, care poate fi intalnita sub denumirea de ikebana, kado sau seika.

       Potrivit unei anumite conceptii estetice, aranjamentul nu trebuie sa copieze natura, ci sa o corecteze. Sunt folosite tulpini, ramuri desfrunzite, frunze cu un contur deosebit. Aranjamentul simplu este preferat unui buchet bogat.

       Asimetria este absolut necesara pentru ca un aranjament Ikebana sa fie atractiv. Japonezii considera mai interesant un copac indoit, rasucit, scorburos decat unul crescut normal.

       Legatura dintre om si natura este redata prin trei linii, care simbolizeaza cerul, omul si pamantul. Cea mai importanta este reprezentata de ramura cea mai inalta, care semnifica cerul. A doua ca importanta este ramura mijlocie ce simbolizeaza omul. Ea trebuie asezata oblic in vas, iar lungimea ei trebuie sa acopere trei patrimi din prima ramura. A treia linie este cea mai scurta si trebuie asezata in partea din fata a aranjamentului. Cele trei linii par sa porneasca din acelasi loc.

       Simbolurile trecerii timpului au o mare importanta in Ikebana. Nici un aranjament nu este acceptat daca nu sugereaza acest lucru. Aranjamentele difera in functie de anotimp, precum si de perioadele vietii omului. Trecutul este simbolizat de plante inflorite si frunze uscate, prezentul - de flori intredeschise si frunze verzi, iar viitorul este simbolizat de boboci de floare. Bogatia aranjamentului variaza si ea in functie de anotimp. Daca primavara si vara aranjamentul este bogat, iarna el va fi mai sarac si fara stralucire.

       Pentru aranjamente se pot folosi: trandafiri, irisi, crizanteme, floarea-soarelui, lalele, gladiole, crini, flori de pai, margarete. Se pot folosi frunze de feriga si ramuri de stejar, alun, salcie, liliac etc. De mare efect sunt ramurelele inflorite de mar, de cires sau alti pomi fructiferi. Se pot folosi si plante exotice, precum gerbera, diverse specii de orhidee, anthurium, croton, ficus, flori de bromelii si frunze de palmier.

       Vasul constituie o parte importanta a aranjamentului si trebuie ales cu atentie. in functie de dimensiunile plantelor si ramurilor folosite, vasele pot fi inalte si subtiri, scurte, cu gura larga sau ingusta, ori largi si joase, asemenea unui bazin. Ele pot fi din sticla, ceramica, metal, lemn sau piatra si pot avea diverse culori. Pentru ca tulpinile sa nu se rasfire, ele se fixeaza pe suporturi. La inceput, acestea au fost confectionate din paie de orez, legate in manunchiuri. Cel mai cunoscut suport este kenzan-ul. El se aseamana cu o perie si este confectionat din metal.